Ana

Ana a fost bunica mea. Este bunica mea. Prietena mea cea mai bună. Profesorul meu de engleză și mult mai mult decât atât. Abia acum înțeleg că a fost primul meu maestru, atunci când habar nu aveam ce înseamnă asta.

Am fost binecuvântată cu trei bunice. Două de sânge și Ana, care a fost a doua soție a bunicului meu.

Ana a crescut într-o familie de poveste, cu o bonă englezoaică și o alta nemțoaică, multe cărți, veselie, maniere elegante, abundență și frumos. A trecut dârză peste durerea pricinuită de distrugerea de către comuniști a lumii pe care o îndrăgea. A devenit medic pediatru și mai târziu director de spital.

IMG_2185

Mi-o amintesc mereu înconjurată de oameni tineri, care o adorau. Nu am auzit-o niciodată văitându-se de ceva. Totul avea o parte bună. Citea enorm, scria poezii și traducea texte din engleză doar de drag. Nu le publica. Pe multe le citeam eu cu încântare, în special dacă erau povești. Îmi amintesc mașina ei de scris și cât de tare mi se părea ea, care o folosea cu măiestrie. O priveam ca pe ceva aproape sacru (pe mașină, pentru că nu aveam destulă minte să-mi dau seama că și bunica era pe-aproape :)). Nu conta că era „în vârstă”. Pentru ea vârsta era irelevantă. Poate că (și) de aceea simt același lucru. Era abonată la „National Geographic” în limba engleză de când pot eu să-mi amintesc. Muream de nerăbdare să vină următorul număr al revistei și așteptam cu mare neastâmpăr să-l termine ea de citit ca să ajungă în sfârșit la mine. Lumea sub comunism, imediat după ’89 și înainte de internet era foarte diferită. 🙂

La 10 ani am început să facem împreună lecții de engleză mai mult în joacă. Studiam după cărțile lui Eckersley. Îmi amintesc foarte viu cum miroseau paginile, senzația pe care o aveam când le atingeam și mai ales lumea despre care ele povesteau, trezindu-mi dorința nestăvilită de a ajunge acolo, de a cunoaște acea civilizație fascinantă, impresionantă, pe alocuri bizară și uneori extrem de amunzantă. Astfel am aflat că am înclinație pentru limbi străine. La 12 ani vorbeam fluent și m-am împrietenit într-o vacanță cu o familie de britanici veniți în România cu cei trei copii ai lor. Fetița era de vârsta mea. Am devenit „pen friends”, adică ne scriam scrisori. Copiii din ziua de azi nu știu ce înseamnă asta. 🙂 Un an mai târziu urcam singură la bordul unui Airbus către Londra. Plecam din țară pentru prima dată. Am petrecut o lună în Regat alături de acea familie de oameni faini și de prietena mea, care îmi este și astăzi dragă și apropiată. La întoarcere, doamna care stătea alături de mine în avion m-a întrebat după o oră de conversație dacă merg pentru prima dată în România. Era englezoaică și nu și-a dat seama că eu nu sunt. Acea călătorie a schimbat probabil întregul curs al vieții mele.

În adolescență, Ana a fost omul care mi-a fost cel mai aproape. Pentru prima oară am simțit iubirea necondiționată, deși nu știam deloc ce înseamnă asta pe atunci.

IMG_2197

Avea deja 90 de ani când i-am făcut cadou un laptop. Trei luni mai târziu mi-a cerut prietenia pe Facebook. Era să leșin. 😀

„-Cum ai făcut, bunica?

– Mi-am luat profesor de internet, draga mea. Îmi place atât de mult să-ți citesc blogul! Vreau să îmi fac și eu unul. Îți mulțumesc. Mi-ai adus întreaga lume în casă o dată cu laptopul ăsta. E minunat!

– :OOO!”

Nu a mai apucat să-și facă blog. În dimineața aceea, când a sunat telefonul, am știut dinainte de a răspunde că ea nu mai e. Atunci am înțeles într-o secundă ce lumină uriașă a fost acest suflet în viața mea. Și m-au durut până la sânge toate momentele pe care le-am mai fi putut petrece împreună, dar m-am lăsat prea mult luată de valul vieții ca să-mi fac timp.

Au trecut trei ani de atunci și continui să înțeleg din ce în ce mai profund ce a însemnat prezența ei. Îmi este foarte dor de ea, însă nu îmi lipsește. O simt în suflet. M-a ajutat să învăț că iubirea nu se termină și nu poate fi pierdută. Ea pur și simplu este. Inseparabilă de noi, dincolo de cuvinte.

La mulți ani, Ana mea iubită! Oriunde ești. Îți mulțumesc.

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Ana

Leave a Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s