Bine

Am auzit de curând un banc de la o tipă super mișto:

„-Ce-i face sadicul masochistului?

– Nimic.”

După ce am zâmbit, mi-am spus imediat în gând: „hmm!”

Nu-i așa? Ba așa-i.

Cu cât îți dorești mai tare un lucru și crezi că fericirea ta depinde de el, cu atât mai multe șanse ai să ți-o iei în freză și să nu ai parte de chestiunea respectivă.

Uneori se mai întâmplă să și primești ce îți dorești. Pe moment, ești aparent fericit. Dar pentru cât timp? Mai devreme sau mai târziu constați că lucrul respectiv nu e tocmai așa cum ți-ai dorit și parcă nu e fix ca-n visele tale și of ce nașpa e viața asta, fir-ar! Și apoi crezi că dacă ai avea altceva mai bun, atunci ai fi cu adevărat fericit. Și uite-așa poți juca țonțoroiul până te ia amețeala și să fii veșnic nemulțumit și nefericit, văitându-te de soarta crudă și de ghinonul naibii.

Da, am făcut și eu asta. Probabil că o să o mai fac. Deși mi-am propus să nu.

Când mi-am dat seama cât este de absurd ce făceam, m-am oprit. Pur și simplu. M-am oprit.

Da, vor apărea situații grele și foarte grele în viață și ne va durea. E inevitabil. Unele te doboară și ai impresia că o să mori. Da’ n-o să mori decât dacă o faci cu mâna ta, ceea ce nu rezolvă de fapt nimic, dar asta e doar părerea mea și fiecare crede oricum ce vrea. Nu vorbesc despre cazurile patologice. Acolo deja omul nu mai e deloc stăpân pe sine, controlul e predat bolii și este altă poveste. Totuși, chiar și în acele cazuri se poate, doar că e mai dificil.

Fără situațiile astea pe care le ducem greu și care ne dor, am fi complet duși călare pe cai verzi pe pereți, neancorați în realitate și foarte superficiali. Și am sta comod în locușorul nostru confortabil fără să ne dezvoltăm prea mult.

„Dar e așa de nedrept! Trebuia să fie așa și nu așa. Era mai bine dacă…”

De unde știm de fapt ce e drept și nedrept, bine sau rău? Habar nu avem. Judecăm numai în funcție de de ceea ce noi ne dorim și ne imaginăm că ar fi „bine”. Majorității oamenilor, viața le aduce mare parte din ce le place și își doresc. Din abundență. Cât oare vedem din ce avem? De câte ori pe zi ne gândim la ce avem? De câte ori simțim recunoștință pentru ce avem? Și cât ne gândim la ce nu avem? Dacă am desena un grafic onest, câte procente din timpul nostru ocupă gândurile de recunoștință și bucuria și câte procente ocupă nemulțumirile și frustrarea sau tristețea?

Totul este relativ. Fiecare om are o perspectivă extrem de limitată asupra întregului. Universul funcționează după niște legi exacte, iar viețile noastre nu cred că fac excepție de la ele.

În ultima vreme am avut mai multe întâlniri cu oameni care suferă din pricina unor „dureri” mai mult sau mai puțin întemeiate pe o pricină reală. Uneori motivele sunt serioase.  Atunci durerea își are locul ei firesc, e necesar a fi trăită, exprimată și eliberată când vine vremea, dar nu e musai ca ea să fie însoțită și de suferință. Mă uimește însă când văd că majoritatea sunt dureri provocate de niște iluzii. Și totuși, există suferință cruntă în oamenii aceștia. Ce mă uluiește însă cel mai tare este dependența pe care o au de suferință. Cer ajutorul, își doresc să discute și să fie susținuți și ajutați, dar ei nu se ajută deloc. De fapt nu vor să audă că e bine și că se poate să fie și mai bine. Tot ce își doresc e să dezbată în diverse forme faptul că îi doare, pentru că suferința asta le-a devenit în mod paradoxal atât de familiară, încât e centrul universului lor. Protejează vehement acest centru, care ajunge să acopere și să umbrească tot.

În anumite momente m-am surprins în astfel de situații. Am avut noroc tocmai pentru că m-am surprins. În momentul în care observi, ești cu un picior în afara cercului vicios. Ieși complet când alegi că vrei să fii bine indiferent de ce se întâmplă în viață și când nu te abați de la această hotărâre. În mod miraculos, lucrurile încep să se schimbe. Pentru că se schimbă propria percepție. Nu umblă dintr-o dată câini cu covrigi în coadă, nu e totul roz (asta ar fi super kitsch), laptele nu curge amestecat cu miere și se găsește tot mai rar în starea lui naturală, dar realitatea e realitate și nu se conformează deloc clișeelor. Slavă Domnului! 🙂

Suferința nu servește absolut nimănui la nimic. Nu schimbă nimic. E degeaba.

Nu știu ce înseamnă fericirea, e un concept cu prea multe definiții. Vreo șapte miliarde și ceva. Dar e tare bine când începi să fii împăcat cu ceea ce este, fix așa cum este și să te bucuri de ce ai. Fără a fi resemnat, îmbunătățind atât cât poți ceea ce poate fi îmbunătățit, dar cu atenție la motivele pentru care faci asta și la câtă importanță acorzi rezultatelor. Să te ridici de fiecare dată când cazi, pentru că o să tot cazi, să te scuturi și să mergi mai departe. Să vezi oportunitatea din fiecare provocare și să ții minte că pentru orice problemă există o soluție. Să zici merci, pentru că dacă nu te-ai fi aflat în rahatul respectiv, nu ai fi fost nevoit să găsești niciodată alte soluții și nu ai fi fost cel care ești astăzi. Și uită-te la tine ce fain ești.

Nimic nu durează veșnic pe lumea asta. Nici măcar suferințele. C’est la vie.

Pun aici un film cu un om care e fericit și care îi inspiră pe foarte mulți prin propriul exemplu. Pe măsură ce trece timpul, îmi dau seama că nu știu mare lucru, dar cred cu tărie că a fi fericit / a fi bine / este o alegere.

Să ne fie bine! 🙂

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre “Bine

  1. Ai mare dreptate! Cu cât ne lăsăm mai tare ancorați în iluzii și nu în realitatea cea adevărată, cu atât suferințele sunt mai mari. Iar fericirea, cea cu… 7 miliarde de definiții (mi-a plăcut mult ideea asta!), este atât de relativă, în trecerea noastră atât de efemeră prin viață. Să știm să ne bucurăm de fiecare „strop de fericire” de care putem să avem parte și ar fi minunat!
    Îți doresc o zi minunată! 🙂

    Apreciază

Leave a Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s