Libertate sau închisoare?

Azi dimineață am ratat o întâlnire. Nu mi s-a mai întâmplat să uit complet că am ceva programat. Mi-am notat în telefon, dar nu am setat un reminder, prin urmare am făcut pocinogul.

“Mai ajungeți?”

Pfuai! Când am citit mesajul și mi-am dat seama că am uitat, m-am simțit îngrozitor. Nu mă așteptam la nimic, pentru că nu o cunosc pe doamna aceasta. Era prima noastră întâlnire. Mi-am acceptat eroarea, i-am spus adevărul și i-am cerut iertare.

“Dacă doriți să reprogramăm, aștept cu drag să îmi spuneți”. Nici urmă de tensiune, supărare sau resentiment.

Am reprogramat întâlnirea noastră. I-am mulțumit pentru lecția frumoasă de blândețe și compasiune. Am simțit atât de multă bucurie și recunoștință, încât mi-au dat lacrimile.

În ultima vreme cunosc din ce în ce mai mulți oameni luminoși, împăcați cu sine și cu viața. Oamenii aceștia își văd de treaba lor, nu judecă, iartă și mai presus de toate, îi ajută și îi susțin pe ceilalți. Doar pentru că pot și pentru că știu că asta este cu mult mai important decât să demonstreze ceva anume, să învinovățească, să manipuleze lucrurile în folosul propriu, să “plătească” diverse datorii închipuite de ego, să pară ei mai cu moț, mai importanți. Ei știu că nu poți fi cu adevărat bine decât iertând și fiind generos.

În ultima vreme am trecut prin diverse situații care mi-au pus la grea încercare înțelegerea și puterea de a ierta. Deși mi-a devenit limpede că dacă nu ierți, nu ești liber, este mai ușor de zis decât de făcut.

Nu este suficient să vrei să ierți. Nu funcționează doar cu puterea minții. Nici nu e cazul să forțezi iertarea, mai ales dacă vrei să fie reală, completă.

Prima reacție pe care o ai atunci când te confrunți cu nedreptate, meschinărie, prefăcătorie, manipulare, orgoliu, lipsă de profesionalism sau de bun simț, este să te superi. Este incredibil, revoltător, nu-i așa? Ba da!

Cu toate astea…

Am observat că după ce trece prima reacție și te liniștești, ai de ales. Rămâi prizonierul emoțiilor negative, sau ierți, pentru că este singurul mod în care poți să te eliberezi.

Rareori vei putea să ierți imediat. Va dura o vreme până când vei ajunge în acel punct în care nu mai poți fi afectat de acțiunile sau inacțiunile celorlalți. Este nevoie de exercițiu, dar este posibil. Orice astfel de încercare, oricât ar fi de grea, este un prilej extraordinar de a învăța cum să accepți ceea ce este așa cum este, să ierți, să rămâi bine ancorat în tine însuți.

Nimeni nu este răspunzător pentru ce face altcineva. Vor apărea mereu situații de rahat. Nu putem împiedica asta. Fiecare este însă răspunzător pentru sine.

Nu contează ce faci, cum faci, sau despre ce / cine vorbești. Absolut tot ce faci, cum faci, tot ce gândești și tot ce spui vorbește numai și numai despre tine.

Nelson Mandela a dat un exemplu impresionant de iertare. Cei care cred că a ierta înseamnă să fii slab, ei bine, gândiți-vă la Mandela, sau la alții ca el. Oare câtă forță, câtă înțelepciune a fost necesară pentru a ierta deplin așa ceva?…

A fost încarcerat 27 de ani pentru că s-a opus appertheid-ului. A fost torturat. Și-a petrecut cei mai „buni” ani din viață în temniță. I-a iertat pe cei care l-au condamnat la închisoare și pe cei care l-au ținut întemnițat. Mai mult, i-a invitat la evenimente importante din viața sa.

Când a fost întrebat cum este posibil să îi ierte pe acei oameni, Mandela a răspuns: “pentru că dacă nu i-aș ierta, aș rămâne în continuare prizonier într-o închisoare”.

Ulterior, devenind președinte, a reușit să dizolve această politică bazată pe ură. A primit Premiul Nobel pentru Pace.

În afrikaans, apartheid înseamnă separare. Madiba știa că separarea este o iluzie. Este nevoie de foarte mulți oameni cu un asemenea nivel de conștiință pentru a se înclina balanța spre un nou nivel de existență pe Pământ. Drumul trece prin iertare, prin dizolvarea iluziei separării și a nenumărate alte iluzii care o mențin pe aceasta. E un proces. Până când ne vom aminti care este natura noastră reală, va fi greu. Doare, dar este necesar.

Desmond Tutu, un alt sud-african laureat cu Premiul Nobel pentru Pace: „Like a most precious diamond honed deep beneath the surface of the earth, the Madiba who emerged from prison in January 1990 was virtually flawless.”

 

 

 

Reclame

2 gânduri despre “Libertate sau închisoare?

  1. Doar am citit și am tăcut, mi-e drag să citesc blogurile prietenilor (nu pe facebook, ci direct pe blog). Și tac nu pentru că nu aș avea ce spune, ci pentru că orice aș spune, ar strica frumusețea gândurilor scrise de tine.

    Apreciat de 1 persoană

Leave a Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s