Vi se întâmplă uneori să auziți sau să citiți cuvinte pe care parcă aproape le-ați uitat?

Dau câteodată peste un cuvânt (cel mai adesea când citesc) și mă surprinde să constat că nu l-am mai auzit de foarte mult timp. Cuvântul respectiv îmi este foarte cunoscut dar simt că aproape l-am uitat. Pentru că oamenii, din motive neștiute, pur și simplu nu-l prea mai folosesc. Treptat, cuvântul acela ajunge să iasă din uz și să alunece-n uitare.

Pare că-i vorba doar despre arhaisme însă nu doar ele pățesc asta.

Unde se duc oare cuvintele noastre și de ce?

Bucuria pe care o simt când le regăsesc seamănă cu sentimentul pe care-l am când revăd un prieten bun după o absență îndelungată.

Astfel de prieteni dragi pe care îi aud și-i văd din ce în ce mai rar sunt mulți iar asta mă-ntristează:

”Năzuință, sârguință, iscusință, duios, cuviincios, omenie, onest, onestitate, nostim, nostimadă, belșug, îmbelșugat, suav, gingaș, gingășie, grație, grațios, amabil, amabilitate,  distins, mărinimos, mărinimie, inimos, inimoasă, noblețe, nobil, integru, temerar, dârz, brav, cutezanță, vitejie, neînfricare, mlădios, zvelt, hazliu, poznaș, năstrușnic, șugubăț, isteț, istețime, reazem, desfătare, lecuitor, tămăduitor…” Lista aceasta este prea lungă din păcate și se tot aglomerează cu repeziciune.

Cât de mult înseamnă semnificația tuturor acestor cuvinte!

Ce lucrurui minunate descriu ele despre ființa umană, despre natură și viață în general!

Dacă ne pierdem cuvintele oare nu pierdem și ceea ce înseamnă ele? Conceptele pe care le descriu și modul în care ne ajută ele să fim și să gândim?

Dacă pierdem toate aceste sensuri din viața noastră ce altceva mai pierdem? Ce mai rămâne din noi?

”It is a beautiful thing, the destruction of words*” scria George Orwell în celebrul său roman distopic, ”1984”, scris în 1948. Replica aceasta din roman se referă la Noua Vorbire (”Newspeak”), un limbaj conceput special pentru a limita drastic gândirea oamenilor și pentru a elimina din vocabular și din memoria colectivă cuvintele care nu erau aprobate de partid.

Ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi am încerca să ne amintim ceva care parcă ne este foarte cunoscut, ne stă pe vârful limbii și cu toate astea, nu mai reușim nicicum să-l scoatem din adâncul memoriei? De exemplu, ”libertate”?

______________________________

* It is a beautiful thing, the destruction of words = Este frumoasă distrugerea cuvintelor.