– Bunică dragă, cum scap de durerea din suflet?

– Nu poți să scapi de ea. Dacă fugi, te va urmări și te va prinde mereu din urmă. Dacă o ignori, se va amplifica și te va înghiți cu totul. Atâta timp cât ești victima durerii, îi vei răni pe cei dragi ție și pe alții și nici nu-ți vei da seama.

– Adică nu pot face nimic să nu mă mai doară atât de tare?

– Ba da. În loc să încerci să scapi de ea, poți să-i îngădui să fie, să plângi cât ai nevoie, să-ți dai voie să simți tot ceea ce simți cu adevărat. Până la capăt, fără teamă și fără să te lupți cu ea, oricât de greu ar fi.

– Și ce se întâmplă atunci cu durerea? Dispare?

– Nu dispare niciodată complet. Dar când o simți și-o înțelegi, ea se transformă din tortură în compasiune, din întuneric în lumină, din neputință în forță, din furie și frică în iubire. “

___________________

Din seria “Conversații imaginare cu bunica mea”

© Text de Anca Negescu