Ridică mâna dacă ai obosit să participi la conflicte.

Ridică mâna dacă nu mai poți să minți.

Ridică mâna dacă nu mai poți să asculți minciuni și să te prefaci că nu vezi că sunt minciuni.

Ridică mâna dacă ai obosit să te prefaci că ești ceea ce nu ești.

Ridică mâna dacă dacă nu te mai interesează ce cred alții despre tine.

Ridică mâna dacă te-ai săturat să faci alegeri proaste, care știi că-ți fac rău.

Ridică mâna dacă te-ai săturat să demonstrezi altora orice.

Ridică mâna dacă te-ai săturat să te judeci.

Ridică mâna dacă te-ai săturat să îi judeci pe alții.

Ridică mâna dacă ai observat că orice ai face, nu poți schimba pe nimeni și că nu ăsta este rostul tău.

Ridică mâna dacă ai observat că singurul om pe care poți să-l schimbi ești tu însuți și chiar și aceasta se dovedește a fi o provocare dificilă deseori.

Ridică mâna dacă nu mai poți suporta bârfa.

Ridică mâna dacă nu mai poți suporta violența.

Ridică mâna dacă nu te poți bucura când ”ai dreptate” dacă acest lucru se confirmă prin ceva rău care i s-a întâmplat cuiva.

Ridică mâna dacă nu te mai interesează senzațiile tari și senzaționalul.

Ridică mâna dacă alegi să ierți cât mai repede posibil, pentru că știi că altfel ești prizonierul propriei neiertări.

Ridică mâna dacă deși ai iertat, nu ai uitat ce ai învățat din experiența pentru care a fost nevoie de iertare și folosești înțelepciunea dobândită astfel pentru a face alegeri mai bune.

Ridică mâna dacă nu poți înțelege lipsa totală de empatie care pare că a pus stăpânire pe omenire.

Ridică mâna dacă ai început să taci atunci când cineva te atacă, pentru că știi că nu face decât să se poarte conform nivelului său de înțelegere.

Ridică mâna dacă nu mai reacționezi când cineva are un punct de vedere diferit de al tău, pentru că orice ar face nu te va convinge, iar tu nu simți nevoia să îl convingi să creadă altceva decât ceea ce crede deja.

Ridică mâna dacă îți iubești prietenii și familia chiar dacă nu văd lucrurile așa cum le vezi tu.

Ridică mâna dacă nu te mai interesează dacă îi dezamăgești pe ceilalți, pentru că așteptările lor de la tine îi privesc doar pe ei, iar pe tine te privește numai ce știi că este adevărul tău.

Ridică mâna dacă atunci când alții se comportă oribil cu tine, nu mai simți nevoia să le arăți că greșesc, pentru că știi că ce spun și ce fac nu are mai nimic de a face cu tine, dar are totul de a face cu ei.

Ridică mâna dacă alegi să pleci din acele situații, proiecte, contexte și de lângă acei oameni care nu te onorează, nu te susțin și nu (mai) au rost în viața ta, chiar dacă încă iubești acele situații, proiecte, contexte și oameni.

Ridică mâna dacă ai înțeles că nimeni nu este răspunzător pentru starea ta și pentru ceea ce faci cu  viața ta în afară de tine.

Ridică mâna dacă ai înțeles că nu poți ”salva” pe nimeni altcineva în afară de tine însuți și că treaba asta se dovedește uneori epuizantă și ți se pare imposibilă, dar nu renunți oricât de greu ar fi.

Ridică mâna dacă ai înțeles că nimeni și nimic din afara ta nu te poate ”salva” dacă nu o faci în primul  rând tu.

Ridică mâna dacă în loc să reacționezi cu aceeași monedă când ești provocat, alegi să îți observi emoțiile și să vezi ce mai ai tu de vindecat în tine și de ce te simți provocat în acel moment.

Ridică mâna dacă ți-ai dat seama că sunt multe de conștientizat și parcurgi calea aceasta cu blândețe și răbdare, înțelegând că vei da rateuri deseori și la fel vor face și ceilalți. Așa cum tu îți dorești înțelegere și acceptare, își doresc și ei. Așa cum tu greșești și o iei pe arătură deseori, deși nu vrei, la fel se întâmplă și celorlalți.

Ridică mâna dacă ai obosit să pui etichete oamenilor și situațiilor și dacă ai observat că în fiecare om și în fiecare situație există și părți bune sau scopuri cărora le servește dincolo de ceea ce percepem noi în mod conștient.

Ridică mâna dacă ți-ai asumat responsabilitatea pentru viața ta, fără a aștepta salvatori pe cai albi și fără a încerca să devii un astfel de salvator pentru alții.

Ridică mâna dacă ai obosit să alternezi rolurile de victimă, salvator sau agresor și dacă ai observat că triunghiul acesta, care are și o denumire în psihologie, ”triunghiul dramatic”, este o capcană în care se rolurile sunt interschimbabile și în care mulți dintre noi sunt prinși la nesfârșit, sau reușesc să iasă cu dificultate. Un rol care poate ajuta foarte mult este cel de observator.

Ridică mâna dacă ai observat că iubirea, adevărul, acceptarea bunelor și mai puțin bunelor din noi și din ceilalți, asumarea responsabilității, ascultarea celorlalți cu atenție, nu pentru a le răspunde sau a le impune punctul nostru de vedere, ci pentru a îi înțelege cu adevărat, unitatea, respectul pentru sine, pentru ceilalți și mai cu seamă pentru Mama Pământ și traiul responsabil, construit pe aceste valori și altele asemenea lor, au o forță uriașă.

Toate acestea sunt în armonie cu natura noastră și cu natura generoasă și iubitoare a planetei pe care trăim și pot ridica specia umană pe un nivel de existență care să funcționeze minunat, conform cu măreția de care suntem capabili și pe care se pare că am uitat-o.