“Lumea este ceea ce crezi că este.
The world is what you think it is“.
Primul dintre cele 7 principii ale filozofiei Huna
ARTICOLE RECENTE DE PE BLOG
Cum scap de durere, bunică dragă?
- Bunică dragă, cum scap de durerea din suflet? - Nu poți să scapi de ea. Dacă fugi, te va urmări și te va prinde mereu din urmă. Dacă o ignori, se va amplifica și te va înghiți cu totul. Atâta timp cât ești victima durerii, îi vei răni pe cei dragi ție și pe alții și nici nu-ți vei da seama.
Cuvintele de ieri, de azi și de mâine?
Dau câteodată peste un cuvânt (cel mai adesea când citesc) și mă surprinde să constat că nu l-am mai auzit de foarte mult timp. Cuvântul respectiv îmi este cunoscut dar simt că aproape l-am uitat. Pentru că oamenii, din motive neștiute, pur și simplu nu-l prea mai folosesc. Treptat, cuvântul acela ajunge să iasă din uz și să alunece-n uitare.
CREIOANE
Fiecare om are cel puțin un lucru la care se pricepe în mod natural. Dacă își folosește talentul, acesta nu doar că nu se consumă precum o unealtă fizică, ci sporește, se rafinează și se dezvoltă în timp, aducând beneficii nu doar omului respectiv, ci și tuturor celor care beneficiază de pe urma contribuției sale.
Arhivă Articole
Cruzime
“Dacă vrei să depistezi idioți, observă cine se poartă cu cruzime.”
Majoritatea oamenilor sunt din ce în ce mai bolnavi și din ce în ce mai nefericiți. Sunt convinși că daca dezvoltă și mai mult tehnologiile pe altarul cărora își aștern de bunăvoie viața, timpul și sufletul, le va fi mai bine. Amnezia aceasta în masă generează o întreagă nebunie. Prinși în infamul triunghi al morții, se cred victime neputincioase și cred că vor fi salvați de persecutorul pe care-l văd în mod distorsionat ca salvator. Tot ce au de făcut e să iasă de acolo și să-și dea seama că totul este creat de fapt de ei și că rolurile încetează în clipa în care te oprești din a le mai juca.
De ce tânjim după o altă viață?
Și tu ai sentimentul că nu trăiești “viața ta”? Suntem atât de captivi în sistemul acesta dezvoltat parcă împotriva a tot ceea ce este natural, încât nici nu avem timp și vlagă să ne mai gândim dacă ne este bine.