Ce am învățat de la soc
“-Ce este iubirea?
-Totul este iubire.” • Iulie, 2019
Ce am învățat de la soc
“-Ce este iubirea?
-Totul este iubire.
-Totul?
-Totul.
-Cum?
– Observă și vei vedea.”
La început observi câte un detaliu. Apoi treptat, începi să vezi legătura dintre detalii, până când totul se clarifică dintr-o dată. Asemeni unui puzzle la care tot cauți și potrivești piese fără a ști când și dacă îl vei termina. Continui să observi, să descoperi și să așezi piese și la un moment dat, ca prin farmec, o forță invizibilă îți aduce brusc toate piesele lipsă și le așează la locul lor.
Acum trei ani am început să observ pentru prima dată cu atenție socul.
Eram la Cheia, în vacanța de iarnă. Am stat acolo trei săptămâni. Ninsese foarte mult și stratul de zăpadă măsura peste un metru. Mă trezeam parcă dintr-un somn adânc. În anul precedent muncisem atât de mult, încât la sfârșitul lui decembrie picasem la propriu. Îmi pierdusem cunoștința din pricina epuizării. Mi-am revenit după multă odihnă și de atunci nu am mai făcut niciodată o asemenea imprudență.
Era ianuarie, o iarnă superbă și o liniște întreruptă doar de vânt, de lătratul vreunui câine, de mieunatul pisicilor, sau de păsări. Mai trosnea câte un lemn în foc din când în când.
În curte avem mai multe tufe de soc. Fructele de soc nu sunt doar o încântare pentru ochiul omului, sunt în primul rând hrană pentru anumite păsări. Când este atât de frig (-20 de grade) și hrana este aproape imposibil de găsit, bobițele roșii (sau negre) sunt printre puținele surse de hrană încă accesibile păsărilor.
Atunci am observat prima dată: “aceasta este iubire”.
Chiar și atunci când situația pare imposibilă, natura, dacă este lăsată să-și urmeze cursul, are grijă de toate viețuitoarele.
De atunci am tot observat socul.
A venit primăvara. Îi adulmec mireasma cu bucurie. Deseori culeg soc pentru socată sau pentru ceai. Ceaiul de soc favorizează expectorația secrețiilor bronșice, menține sănătatea aparatului respirator și este un bun detoxifiant.
Florile sale sunt superbe, o bucurie pentru privirea celor ce iubesc natura și frumosul. Socul înflorit nu este un dar al naturii numai pentru oameni sau păsări, ci și pentru insecte, care se hrănesc cu polenul și nectarul lui.
“Aceasta este iubire”.
Planta hrănește insectele, care la rândul lor polenizează planta.
Nu pot trăi una fără alta, la fel cum nici oamenii nu pot trăi fără plante sau fără insecte.
“Aceasta este iubire”.
Soarele dansează printre petalele albe minuscule, în timp ce diamantele de rouă ale dimineții se evaporă din flori spre cerul de unde se vor întoarce curând sub forma picăturilor de ploaie. Ploaia va hrăni pământul din care cresc toate și în care toate se întorc.
“Aceasta este iubire”.
În curând florile vor deveni bobițe verzi, care mai apoi se vor înroși.
Peste câteva luni, când zăpada va acoperi cu mantia ei groasă pământul, ținându-i de cald în gerul iernii și hrănindu-l cu apă binecuvântată, păsări zburlite și gălăgioase se vor înfrupta din socul frumos împodobit cu roșu aprins.
“Aceasta este iubire”.
Totul este iubire.
