A fost o dată ca niciodată un flăcău isteț care trăia într-un sat frumos de la poalele munților.

Flăcăului nostru îi zicea Ion și cum se întâlnea cu cineva, întreba câte-n lună și-n stele.

– Bună ziua, nea Costică. Ce mai faci?

– Apăi uite, m-o certat nevasta.

– Păi de ce?

– Zice că-s prea moale și c-ar fi trebuit să cer mai mulți bani pe caprele vândute la târg.

– Și matale ce zici?

– Păi ce să zic? Are dreptate muierea. Așa-s eu, mai moale. Așa am fost de mic copil, răspunse nea Costică amărât, cu capul plecat și suspinând prelung. Și mama tot la fel mă certa și mă boscorodea.

– Hai, bre, nea Costică, fruntea sus! Că n-o fi dracul chiar atât de negru!

– Eeeehhh… suspină și mai adânc bietul bătrân.

A doua zi, flăcăul nostru se-ntâlni cu țața Frosa, care i se văită că îi mâncase jderul trei pui de găină mărișori.

– Apăi matale ce spui, țață? Nu mai bine chemi pe careva să-ți astupe găurile găurile din coteț ca să nu mai intre jderii la pui?

– Ce să mai chem, Ionică, mamă? Așa sunt io, fără noroc. Numa’ ghinioane! Tot neamu’ meu așa o fost.

– Hai, bre, țață Froso, fruntea sus! Că n-o fi dracul chiar atât de negru!

– Eeeehhh… suspină țața tare amărâtă, însă în același timp și foarte mulțumită. Că deh, ea știe mai bine cum e ea, că doar e femeie bătrână, nu ca Ionică, tânăr și visător de cai verzi pe pereți.

Azi așa, mâine-așa, veni și vremea ca Ion să se însoare.

Dintre toate mândrele din sat, două erau tare frumoase. Flăcăul nostru se pregătea să-și aleagă mireasa. Erau frumoase amândouă de picau, amândouă-i făceau ochi dulci, dar el știa că asta nu-i de-ajuns.

Se duse dară Ion la fântâna de unde luau fetele apă să aștepte. După o țâră, apăru prima dintre ele.

– Ziua bună, Ană!

– Ziua bună, Ioane!

Când așeză fata urciorul lângă fântână, îl răsturnă din greșeală. Urciorul era încă gol și nu se sparse, dar fata se necăji peste măsură.

Ion se repezi să ridice urciorul și-i spuse:

– Nu te supăra, Ană! Uite, urcioru-i întreg!

Cu o voce stinsă, Ana îi răspunse:

– Apăi cum să nu mă supăr? Mi-i rușine de tine, Ioane, că m-am făcut de râs. Așa-s io, mai împiedicată. Și mămuca mereu așa îmi zice și mă ceartă.

– Hai, măi Ană, fruntea sus! Că n-o fi dracul chiar atât de negru!

Ana umplu urciorul și plecă înapoi spre casă cu umerii lăsați și tare amărâtă.

Nu trecu mult și apăru a doua fată la fântână.

– Ziua bună, Ileană!

– Ziua bună, Ioane! răspunse fata în timp ce zâmbea cu gura până la urechi.

Când așeză Ileana urciorul lângă fântână, îl răsturnă din greșeală, la fel cum făcuse și Ana înaintea ei. Și urciorul acesta era gol și nu se sparse, dar se ciobi puțin la gură. Ileana izbucni în râs.

– Uite, Ioane, cum am răsturnat urciorul din pricina ta!

– Cum din pricina mea?

– Păi m-ai luat așa, pe nepusă masă, că nu mă așteptam să dau peste tine la fântână.

– Zău că n-am vrut să te sperii. Nu te necăji, uite! Urciorul e întreg, e doar puțin ciobit.

– De ce să mă necăjesc? Nici gând! Raspunse fata veselă în timp ce se pregătea să coboare găleata în fântână.

– N-o să te certe mămucă-ta?

– Apăi sigur c-are să mă certe.

– Și nu ți-i teamă?

– Nu mi-i. Ea n-are decât să zică ce-are de zis. Nu am de gând să o opresc. Da’ oamenii zic multe vrute și nevrute. E treaba lor. Eu una-i las să zică și-mi văd de treaba mea.

– Și nu te necăjești dacă te ocărăsc părinții? o întrebă Ion pe fată căscând ochii cât cepele.

– Bine nu-mi pare, Ioane. Da’ ei mă ocărăsc de câte ori nu le fac pe plac. Și asta-i des, că nu am cum să-i mulțumesc mereu. Îmi văd de ale mele și nu pun la inimă. Oamenii când sunt supărați spun multe prostii. Eu nu le dau crezare.

Și uite-așa Ion al nostru a făcut nuntă cu Ileana cea frumoasă și-nțeleaptă și au trăit destul de fericiți până la adânci bătrâneți.

Fântână Muzeul Satului București. Foto: Anca Negescu

_____________________

Text de: ©Anca Negescu

#povestiscrisedeanca

Dacă ți-a plăcut ce ai citit, te invit să te abonezi, ca să primești gratuit pe email noile articole de pe blog.

Te invit să share-uiești acest articol cu cei cărora crezi că le-ar putea fi de folos.

Dacă vrei să programezi o sesiune de consiliere spirituală cu mine, te invit să-mi scrii la adresa de email: anegescu@yahoo.com.

Dacă vrei să afli despre bijuteriile-talisman cu simboluri vindecătoare create de mine, te invit pe site-ul Curandera Jewerly.

Mulțumesc pentru prezență și te mai aștept pe aici. 😊

Cu drag,

Anca

_________